Ședințele Comisiei Consultative la Ocnița

96

Ocnița este unul dintre cele 9 orașe din Moldova care beneficiază de Suport Tehnic pentru elaborarea Programelor Revitalizare Urbană. În cadrul acestui exercițiu efectuăm vizite regulate pe teren, facilităm procesul și suntem aproape de locuitori pentru a înțelege cum acest document poate veni cu soluții pentru necesitățile lor.

Ocnița începe dis de dimineața, din Chișinău, pe ”betonkă”, spre cea mai nordică reședință raională. Toamna este o plăcere aparte să străbați acest traseu, iar de vină sunt culorile dealurilor și soarele blând.

Vineri, 28 septembrie, ne-am întâlnit cu membrii comunităților locale (care se reunesc sub forma Comisiei Consultative) din zonele de revitalizare. Aici ele sunt două: zona centrală, istorică – străzile Rapid-Sindicatelor și zona fostei fabrici de conserve – ”konservnyi”.

Zona istorică, prima întâlnire.
Ne apropiem și lumea deja este pe loc. Se instalează flip-chartul, lumea se salută, își caută un loc în cerc, așteaptă curioasă și puțin sceptică ce va fi oare. Începem ședința, se prezintă toată lumea, atmosfera devine un pic mai degajată.

Împreună cu cei prezenți am identificat problemele și lipsurile cu care se confruntă locuitorii acestor străzi. Din discuții am aflat că nu au peste tot canalizare și gaz, că iarna e oribil trotuarul, iar când plouă nu mai intri curat în casă. Apoi am început să descoperim resursele: căsuțele unice de cărămidă, caldarâmul, OAMENII implicați, un agent economic, zona verde și fauna, calea ferată, parcul central – oamenii au început a zâmbi, căci nu știau că sunt atât de bogați.

Am trecut la idei de proiecte/activități și aici a fost cel mai interesant. O doamnă a povestit că, înainte, ei nu aveau tomberoane pentru gunoi, iar asta îi impunea să cheme un tractor regulat. Bărbații ieșeau afară, pe orice anotimp, cu lopata și încărcau gunoiul, iar după, toată strada se aduna la o masă mare și o vorbă ce dura pană-n noapte. De aici ne-a venit ideea de centru comunitar, lângă farmacie, o casă ce aparține municipalității. Alte idei au fost: garduri identice pentru toată lumea, iluminarea stradală cu elemente de epocă, desene pe pereții depozitelor, repararea caldarâmului, a trotuarului ș.a. Prima duminică din august este ziua feroviară, iar cei prezenți zic să o facă sărbătoarea străzii, fiind o zonă unde locuiau lucrătorii gării, unii chiar copii de lucrători.

Plini de idei și entuziasm, oamenii s-au înțeles să înceapă a face curat împreună pe strada lor, în zilele libere. Reprezentanța zonei va ține legătura dintre Comisia Consultativă Ocnița și comunitatea locală, iar noi ne vom revedea.

Ne-am îndreptat către cea de-a doua zonă, ”konservnyi”. Aici eram deja așteptați în curtea blocurilor de o mulțime de locuitori. Trecem direct la ședință.

Lumea zice că au fost uitați de autorități un timp îndelungat și e bucuroasă că acum sunt luați în seamă. Evidențiază o mulțime de probleme, unele foarte grave – crăpături de un pumn în pereții blocurilor, altele comune – lipsa iluminării, pavării, locurilor de agrement. Trecem la identificarea resurselor și efectul este asemănător primei comunități, oamenii încep a privi lucrurile diferit – curtea ferită de stradă, verde, cu 2 terenuri sportive și de joacă este un atu, ca prezența agentului economic, de altfel.

La capitolul idei, se vrea repararea terenurilor sportive și de joacă și se tot vorbește de ceva pentru pensionari, iar acest ”ceva” prinde contur: un centru comunitar în clădirea abandonată de la intrarea din curte. Eugen (reprezentantul primăriei) spune că ea nu aparține municipalității, dar putem încerca să discutăm. Le-am povestit de ziua străzii din comunitatea precedentă și lumea a zis că prima duminică din mai va fi ziua curții lor.

Odată încheiată întâlnirea, lumea nu mai pleacă, tot vorbesc și vorbesc, iar noi începem să observăm cât este de curat în curte: iarba tăiata, gunoiul adunat, bordurile vopsite, copacii îngrijiți. Domnul Nicolae ne zice că totul a fost făcut de ei, iar locuitorii care i-au văzut pe geam lucrând, s-au alăturat. Lumea zice că demult curtea lor nu a arătat atât de bine și că de fapt ei pot și singuri face asta, mână de la mână, fără să aștepte autoritățile locale.

Plini de emoții și entuziasm plecăm spre Chișinău, pentru ca să revenim în 12 octombrie la Ocnița să discutăm cu Comisia Consultativă ce putem face împreună pentru și cu aceste comunități locale.

Autoare: Constanța Dohotaru, facilitatoare or. Ocnița